După o săptămână bogată în activităţi, vine şi ultima seară de tabără, cea festivă, când eforturile sunt răsplătite prin decernarea diplomelor şi a premiilor. Apoi, pe acordurile muzicii, specifice fiecărei etnii participante, tinerii au prezentat un program de dansuri tradiţionale.

Şi nu putea fi ales un loc mai potrivit decât Hanul Ancuţei, care a găzduit de-a lungul vremii, drumeţi ce au aparţinut tuturor etniilor în căutarea unei mese îmbelşugate şi a unor parteneri de discuţie la un pahar de vin. În aceste imprejurari hanul devenea un spaţiu multienic neîncăpător- „el era o cetete cu ziduri şi porţi groase care era deschisă tuturor celor care dorerau să se odihnească şi să spună poveşti”, descrie Sadoveanu în romanul său cu acelaşi titlu.

Apasa pentru a porni galeria foto