În prezent Ţinutul Secuiesc cuprinde judeţele Covasna şi Harghita, precum şi o parte din judeţul Mureş şi o comună din judeţul Bacău, înglobate cu ocazia reformei administrative din 1968 acestui din urmă judeţ, cu toate că erau şi sunt locuite majoritar de secui. Ţinutul Secuiesc nu are niciun statut administrativ, deşi există o mişcare pentru a crea o regiune autonomă secuiască în acest ţinut. Centrul istoric a Ţinutului Secuiesc a fost Târgu Mureş, acum este Odorheiu Secuiesc.Miercurea Ciuc, uneori scris Miercurea-Ciuc, (în maghiară Csíkszereda, germană Szeklerburg) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Harghita, Transilvania, România. Denumirea oraşului în această formă s-a folosit prima dată în 1558; prima parte a denumirii provine din târgurile săptămânale în zilele de miercuri. Oraşul este situat la altitudinea de 662 m, pe malul râului Olt. Clima în această zonă este rece (Mica Siberie), verile fiind foarte scurte (2-3 luni pe an), cu temperaturi între 10°-32°C în timpul zilei şi 2°-15°C pe timpul nopţii, iar iernile lungi (5-6 luni pe an) şi geroase, cu temperaturi frecvent sub -35°C. Sfântu Gheorghe (maghiară Sepsiszentgyörgy, germană Sankt Georgen) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Covasna, Transilvania, România.

Apasa pentru a porni galeria foto

Numele său provine de la Pârâul Roşu care traversează straturi de culoare roşie cu oxizi şi hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă “Mördersee” (”Lacul Ucigaşul”; în l.magh. “gyilkos” = “ucigaş”), deoarece - potrivit legendei - surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi.

Apasa pentru a porni galeria foto

Denumirea provine de la râul Bârsa (Burzen), care se varsă în râul Olt. Geografic, Ţara Bârsei este o depresiune dispusă în interiorul arcului Carpatic, delimitată de localităţile Apaţa la nord, Bran la sud, Vlădeni la vest şi Prejmer spre est. Este străbătută de numeroase râuri şi pârâuri repezi de munte, fiind delimitată pe o bună porţiune de râul Olt. Locuită din vechi timpuri, în 1211 regiunea a fost donată Cavalerilor Teutoni de către regele Andrei al II-lea al Ungariei ca şi răsplată pentru păzirea graniţei de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor.

Teutonii au ridicat numeroase castele în zonă şi au adus colonişti din Sfântul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. În 1224 cavalerii au încercat să iasă din alianţa cu ungurii şi să se subordoneze Scaunului Papal, iar ca urmare Regele Andrei a evacuat ordinul în 1225. Deşi teutonii au părăsit zona şi s-au îndreptat spre Prusia, coloniştii germani au rămas aici până în secolul XX, întemeind unul dintre cele mai puternice districte - atât din punct de vedere militar, cât şi economic. O dată cu Marea Unire de la 1918, Ţara Bârsei a intrat în componenţa României. Cel mai important oraş este Braşovul, atestat documentar tot de la 1211 fiind menţionat în diploma regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, prin care Cavalerii Teutoni sunt aşezaţi în Ţara Bârsei. Patronul oraşului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforţii Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Braşovului sculptată dedesubt în relief. Principala atracţie a oraşului, devenită aproape un simbol al său este Biserica Neagră. Construită în jurul anului 1380 (probabil începând cu 1377) şi cunoscută iniţial sub numele de Biserica Sfânta Maria, clădirea a fost parţial distrusă dupa marele incendiu din 1689, când a primit numele actual. Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România datând din secolele XIV-XV.

Apasa pentru a porni galeria foto

După studii elementare şi gimnaziale în Botoşani, termină Liceul Naţional din Iaşi în 1888. Absolvă Universitatea din Iaşi într-un singur an cu diploma “magna cum laude”. Continuă studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig, obţinând doctoratul (1893) la numai 23 de ani. Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obţine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucureşti. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începând din 1922 se mută aici, la Vălenii de Munte, unde va ţine cursuri de vară. Dotat cu o memorie extraordinară, cunoştea istoria universală şi în special pe cea română în cele mai mici detalii.

Nu este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu din istoria românilor fără să constaţi că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo şi a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conştient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanţă cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaş de publicaţii, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume şi 25.000 de articole. Din păcate, Nicolae Iorga a avut un sfârşit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia şi asasinat la 27 noiembrie 1940 de legionari.

Apasa pentru a porni galeria foto

Şi nu putea fi ales un loc mai potrivit decât Hanul Ancuţei, care a găzduit de-a lungul vremii, drumeţi ce au aparţinut tuturor etniilor în căutarea unei mese îmbelşugate şi a unor parteneri de discuţie la un pahar de vin. În aceste imprejurari hanul devenea un spaţiu multienic neîncăpător- „el era o cetete cu ziduri şi porţi groase care era deschisă tuturor celor care dorerau să se odihnească şi să spună poveşti”, descrie Sadoveanu în romanul său cu acelaşi titlu.

Apasa pentru a porni galeria foto

Privindu-le, nu ai crede niciodată că ele reprezintă concepţia, munca şi fantezia a douăzeci de tineri atât de diferiţi în realitate, care au reuşit să îmbine în cadrul acestui proiect nevoia de afirmare personală cu utilizarea calculatorului prin cunoştere reciprocă, dialog interetnic şi valorizarea bogăţiei culturale. Toţi au dorit să lanseze „provocarea” şi tinerilor din alte ţări europene. Tabăra şi-a atins astfel scopul realizându-se „o unitate în diversitate” bazată pe respect reciproc.

Apasa pentru a porni galeria foto

După venirea pe tronul Moldovei,în 1555 Ieremia Movilă adaugă bisericii două pridvoraşe amplasate la intrarea in biserică pe laturile de nord şi sud, zidurile si turnurile de incintă, care conferă mănăstirii infăţişarea de cetate medievală.Tot atunci se pictează biserica in interior şi exterior.Pictura, realizată de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul si Fratele său Sofronie şi se pastrează in forma originală.

Pictura exterioră este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldoveneşti cu pictură exterioară, fiind singura care îşi păstrează latura de nord, unde este reprezentată “Scara Virtuţilor”, cea mai impresionantă scenă prin amploarea si contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului.In această scenă este redată lupta dintre bine şi rău, incercarea omului de a păşi spre perfecţiune pentru a-şi redobândi chipul pierdut prin căderea in păcat.Culoarea dominanta este “Verdele de Suceviţa”.

Apasa pentru a porni galeria foto

Proiectul “Intercultural IT4 Challenge” este o tabără-concurs pentru adolescenţi, cu tema “Creaţie grafică digitală pentru scenografia pieselor de teatru din repertoriul naţional al comunităţilor etnice”.

Tabăra şi concursul se vor desfăşura în perioada 16 Iunie – 23 Iunie, într-o regiune unde convieţuiesc multe comunităţi etnice şi o zonă renumită pentru bogăţia valorilor culturale materiale şi imateriale – judeţul Neamţ, la vestitul Han al Ancuţei, cunoscut tinerilor din scrierile lui Sadoveanu.

Beneficiarii vor fi 20 de adolescenţi (elevi din clasele 9-11) din comunităţile etnice şi români – grupaţi în echipe de câte 2-3 reprezentanţi din fiecare comunitate etnică (cele care răspund invitaţiei de a colabora cu asociaţia în cadrul acestui proiect) şi o echipă de adolescenţi de naţionalitate română.

În cadrul programului organizat în aceasta tabără de creaţie, echipele vor realiza, fiecare, scenografia pentru câte o poveste, legendă sau piesă de teatru din repertoriul naţional al comunităţii pe care o reprezintă. Alegerea piesei aparţine echipei.

Echipele vor trebui să realizeze şi indicaţiile pentru regie - planurile de inserţie a elementelor grafice în derularea spectacolului (legătura scenografie – text).

La finalul programului de tabără, după ce creaţiile echipelor vor fi prezentate tuturor participanţilor, juriului şi invitaţilor cu ajutorul unui video-proiector şi al unui ecran (plasmă), vor fi jurizate.

Juriul concursului, format dintr-un specialist în grafică digitală şi o personalitate din domeniul culturii, va desemna echipele şi lucrările (scenografiile) câştigătoare.

Ulterior încheierii proiectului propriu-zis de tabără-concurs, lucrările declarate câştigătoare vor fi inserate în spectacole de teatru realizate de studenţii de la UNATC, cu sprijinul Asociaţiei “Cetatea lui Bucur 7 centre” şi al organizaţiilor partenere. Şi celelalte lucrări realizate în tabără vor fi promovate de Asociaţia “Cetatea lui Bucur 7 centre” pentru a fi puse în scenă / utilizate în spectacole de teatru realizate de liceele sau organizaţiile partenere, de trupe de teatru ale tinerilor din Bucureşti sau alte oraşe.

Paralel cu programele de creaţie grafica digitala, se vor desfăşura şi alte activităţi dedicate cunoaşterii reciproce de către adolescenţi, a culturii şi tradiţiilor comunităţilor participante, documentării şi relaxării:

– câte 2-3 excursii, în care vor fi vizitate obiective culturale şi turistice din judeţele Neamţ,Suceava,Botosani şi Iaşi – muzee, mânăstiri, ateliere de creaţie etc.

– 6 seri culturale naţionale – fiecare comunitate etnica, va avea o seară dedicată, organizată de echipa care reprezintă comunitatea, cu sprijinul echipei de coordonare a proiectului. În cadrul acestor seri se vor servi mâncăruri tradiţionale specifice şi echipa gazdă va prezenta celorlalte echipe şi invitaţilor momente culturale şi materialele de promovare pregătite cu sprijinul şcolii sau organizaţiei care i-a recomandat;

– activităţi recreative sau sportive, de grup sau individuale.

Asociaţia “Cetatea lui Bucur 7 centre” îşi propune să îmbine în cadrul proiectului nevoia de afirmare personală şi atracţia tinerilor pentru utilizarea calculatorului cu această nevoie de cunoaştere reciprocă, de valorizare a bogăţiei culturale şi de dialog interetnic.

S-a ales ca titlu al proiectului “Intercultural IT4 Challenge”, atât pentru că poate face conexiunea cu limbajul utilizat în jocurile virtuale cu care adolescenţii sunt familiarizaţi, cât şi datorită faptului că, după realizarea primelor tabere la nivel naţional, ne-am propus ca, în ediţiile viitoare, să lansăm “provocarea” (challenge) şi tinerilor din alte ţări europene.

Proiectul îi provoacă pe participanţi să îşi îmbunătăţească cunoştinţele privind cultura propriei comunităţi, oferindu-le totodată ocazia de a cunoaşte mai bine cultura şi tradiţiile celorlalte comunităţi etnice care trăiesc în România, oportunitatea de a-şi perfecţiona şi pune la încercare competenţele în utilizarea tehnologiei IT şi grafica digitală, ocazia de a lucra în echipă şi de a se implica, în cadrul instituţiei care îi recomandă, în organizarea unor evenimente culturale prin care să promoveze atât cultura propriei comunităţi, cât şi creaţiile realizate în cadrul proiectului.

Iniţial aici a existat un tablou votiv reprezentând pe domnitor şi familia (azi repictat).Arhitectura, “admirabil proporţionată” (V. Drăguţ) reprezintă un valoros model de epocă medievală moldovenească, edificiu de plan triconc cu turlă pe naos, ancadramente şi portale gotice, faţade decorate sub cornişă cu frize ceramice.
Pictura interioară, originală, de înaltă ţinută artistică, se remarcă prin scena Plângerii (naos), Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos), expresie a sentimentelor şi acţiunilor antiotomane ale vremii, compoziţie rafinată cu colorit subtil în tradiţia bizantină localizată moldovenesc şi tabloul votiv. Iniţial aici a existat un tablou votiv reprezentând pe domnitorul Ştefan şi familia (azi repictat).
Pictura exterioară se rezumă la fragmente din Judecata de Apoi realizată după 1550. O lespede rotundă este Masa lui Ştefan, iar clopotul vecin “ştie” să împrăştie norii aducători de grindină.

Apasa pentru a porni galeria foto

Frescele interioare şi exterioare sunt realizate, la cererea urmaşelor Hatmanului Arbore, de către meşterul moldovean Dragoş Coman din Iaşi, în 1541. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparenţa culorii, aidoma unei acuarele, din construcţia siluetelor, care au uneori gesturi şi atitudini necanonic.Culoarea dominantă este verdele.

Apasa pentru a porni galeria foto

Pe stâlpul de pe faţada sudică sunt redaţi Sfinţii Militari:Gheorghe,Dimitrie şi Mercurie.Culoarea dominantă este:”Galbenul de Moldoviţa”. In muzeul mănăstirii se află “Mărul de Aur” distincţie acordată de UNESCO in 1975 tuturor mănăstirilor pictate in exterior din nordul Moldovei.

Apasa pentru a porni galeria foto

Arhitectura mănăastirii prezinta un interes aparte, căci pentru prima dată aici apare pridvorul deschis şi o incăpere la etaj numită tainiţa.Ceea ce impresionează şi atrage în mod deosebit admiraţia sunt frescele exterioare, care abordează ca principale teme iconografice:Acatistul Bunei Vestiri pe faţada sudică,Arbole lui Iesei pe faţada nordică Judecata de Apoi pe faţada vestică.Pe peretele exterior sudic, in parte inferioară apare deasemnea scena asediului Constantinopolului, reflex ale evenimentelor grave care au dus la ocuparea capitalei Imperiului Bizantin de către turci in 1453.Culoarea tipică este “Roşul de Humor”.

Apasa pentru a porni galeria foto

O dată cu Alexandru Lăpuşneanu, reşedinţa domnească s-a mutat la Iaşi.Din Suceava Alexandru Cel Bun a condus ţara timp de treizeci si doi de ani, mărind cetatea şi intărundu-i zidurile.In 140, aici s-a stabilit şi Mitropolia Moldovei.Epoca de apogeu avea însă in timpul lui Ştefan Cel Mare(1437-1504).Niciodată cetatea nu a fost cucerită prin forţa armelor.La 21 mai oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă in cetate iar la 26 mai Ioan Capturi, noul Pârcălab al Sucevei, jură credinţă marelui voievod care se intitula “Domn al Ţarii Româneşti si Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”.

Apasa pentru a porni galeria foto

Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti, d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”.
Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuşi, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu şi poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu şi preia concluzia acestuia privind data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoşani.

Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoşani; în acest dosar data naşterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeaşi lună. Data naşterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susţine că locul naşterii trebuie considerat satul Ipoteşti.

Apasa pentru a porni galeria foto

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.
Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella.
Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Armand Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Opus 1 Poema Română. În acelaşi an începe să dirijeze concerte în Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică poemele reginei Carmen Sylva, rezultând nişte superbe lieduri. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.

Apasa pentru a porni galeria foto

Cladirea este o imbinare a stilurilor clasic si baroc, monumentala sa intrare ducand in faimoasa “Sala a Pasilor Pierduti”, decorata cu picturi realizate de catre Sabin Balasa.

Apasa pentru a porni galeria foto

In veacul al XVIII-lea, domnul fanariot Matei Ghica a ridicat in Copou un foisor, care servea pentru odihna si recreere. Totusi, in vremea aceea nu exista o gradina publica, in care sa aiba acces liber toti orasenii. Hotararea de a o infiinta a luat-o domnitorul Mihail Sturdza la 1834. Locul ales a fost pe ulita Podul Verde, pe locul unde odinioara era statia de posta a orasului. Gradina a fost extinsa la 1849 si 1852, prin cumpararea unor terenuri invecinate, iar din 1860 a fost luminata cu felinare.

Aflat in mijlocul gradinii Copou, Teiul lui Eminescu a devenit simbolul vegetal al Iasului, fiind un adevarat loc de pelerinaj pentru romantici. El exista deja la data intemeierii parcului, fiind o relicva a ceea ce a fost mai inainte pe aceste locuri. Atasamentul lui Mihai Eminescu pentru tei pare sa fie o nostalgie germanica, din perioada studiilor facute de marele poet la Viena si Berlin. In fata teiului se afla un bust de bronz al lui Eminescu, opera sculptorului I. Mateescu.

Apasa pentru a porni galeria foto

Având un patrimoniu de 20000 de piese, muzeul acoperea, prin exponatele sale, două mari epoci, secolul al XIX-lea şi perioada 1900-1944. Într-o clădire alăturată se află direcţiunea care coordonează activitatea tuturor muzeelor literare din oraş şi din judeţ. Recent, pivniţele casei părinteşti a lui Vasile Pogor au fost puse şi ele în valoare, prin inaugurarea unei crame literare. Muzeul are o susţinută activitate culturală, fiind un plăcut loc de adunare pentru iubitorii de cultură de formaţii diverse.

Apasa pentru a porni galeria foto

Desi nu figureaza astfel, acest muzeu ar putea trece drept prima casa memoriala literara din Romania. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, imobilul si bunurile sale au avut de suferit daune insemnate, necesitand lucrari de restaurare.Sufrageria este destinata prezentarii prietenilor apropiati ai poetului, personalitati de frunte ale culturii romanesti: C. Negri, M. Eminescu, C. Negruzzi, T. Maiorescu, M. Kogalniceanu, Ion Ghica, A. Hurmuzachi, Iacob Negruzzi, precum si sotiei si ficei sale.

Apasa pentru a porni galeria foto

Un prim monument a fost ridicat pe ruinele vechii curţi domneşti (1434), care a fost reconstruită în stil neoclasic de prinţul Alexandru Moruzi (1806 - 1812). Un incendiu de la sfârşitul sec. al XIX-lea a distrus acest palat, la începutul secolului următor luându-se decizia ridicării actualei construcţii.

Orologiul cu carillon, instalat în turnul central, este dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din oră în oră, “Hora Unirii”.Astăzi Palatul Culturii din Iaşi este sediul Complexului Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi şi cuprinde: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Ştefan Procopiu. În aripa de nord-est a palatului se află Biblioteca Municipală Gheorghe Asachi.

Apasa pentru a porni galeria foto

Catedrala arhiepiscopului de Iaşi, care îndeplineşte totodată şi funcţia de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, este Catedrala mitropolitană din Iaşi şi are hramul Întâmpinarea Domnului (2 februarie) şi Sfântul Gheorghe (23 aprilie). Aici se află moaştele Sfintei Cuvioasei Parascheva (14 octombrie).

Apasa pentru a porni galeria foto

Ctitorul acestui monument singular este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe. În timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de la Constantinopole se găsea într-o situaţie critică - strivită de datorii, dominată de intrigi şi lovită de dezordini -, Vasile Lupu intervine şi încearcă să restabilească lucrurile; deasemenea mai târziu el va achita datoriile Sfântului Mormânt şi pe cele ale mânăstirilor de pe Muntele Athos şi va face numeroase donaţii ca iniţiator al unor opere de cult şi caritate creştin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria şi Grecia.

Apasa pentru a porni galeria foto

In anul 1408 Alexandru Cel Bun a înfiinţat la Roman o episcopie. Venirea pe tronul Moldovei a lui Ştefan Cel Mare a determinat ridicarea pe malul stâng al Siretului, a unei cetăţi de piatră cu ziduri puternice.Astfel Cetatea Nouă a Romanului a devenit un element important in cadrul sistemului defensiv a Moldovei realizat de marele voievod, ea rezistând atacului întreprins de Matei Corvin în 1467.Deşi considerat reşedinţa voievodală, Romanul nu şi-a păstrat in mod constant, aceasta datorită importanţei politico-economice pe care Suceava o dobândeşte.

Apasa pentru a porni galeria foto

La Războieni-Valea Albă, pe locul unde Ştefan cel Mare a încercat să oprească valul pustiitor al oştilor turceşti, se înalţă în amintirea grelelor încercări din vara anului 1476, unul dintre cele mai valoroase şi interesante monumente din judeţul Neamţ.
Biserica “Sf. Mihail” din Războieni a fost ctitorită de Ştefan cel Mare la două decenii după bătălie, fapt consemnat în pisania de pe faţada sudică, al cărei conţinut prezintă o excepţională valoare documentară:

În zilele binecredinciosului şi de Hristos iubitorului domn, Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476) iar al domniei lui al douăzecelea curgător, ridicatu-s-a puternicul Mahmet împăratul turcesc cu toate puterile sale răsăritene; încă şi Basarab Voievod, căruia i se zicea Laiotă, a venit cu dânsul cu toată ţara lui basarabească şi au venit să prade şi să ia Ţara Moldovei şi au ajuns până aici la locul ce se zice Pârâul Alb. Şi noi Ştefan Voievod şi cu fiul nostru Alexandru, ieşit-am înaintea lor aici unde am făcut mare război cu dânşii în luna lui iulie 26 şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către păgâni şi au căzut acolo mulţime mare dintre ostaşii Moldovei. Tot atunci şi tătarii au lovit Ţara Moldovei din acea parte. Drept aceea a binevoit Io Ştefan Voievod cu a sa bunăvoinţă şi a zidit acest hram întru numele arhistrategului Mihail şi întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi a fiilor săi Alexandru şi Bogdan şi pentru sufletul tuturor binecredincioşilor creştini care s-au prăpădit aici în anul 7004 (1496) iar al domniei sale al patruzecelea curgător luna lui noiembrie 8.

Apasa pentru a porni galeria foto